Kateryna Zelenykh a câștigat argint pentru România la Europenele din Bratislava
Kateryna Zelenykh urcă România pe podiumul european al luptelor
Mereu am așteptat ca numele României să fie rostit cu admirație în competițiile mari, dar oare cât de mult cântăresc eforturile celor care luptă pentru această țară? Kateryna Zelenykh, o sportivă de origine ucraineană, a fost cea care a scos România din anonimat la Europenele de lupte de la Bratislava. În categoria 68 kg, Zelenykh a adus acasă argintul, chiar dacă drumul până acolo a fost presărat cu adversare de temut precum Sophie Schaefle și Adela Hanzlickova. Deși finala a fost pierdută în fața belarusei Alina Șevciuk, gestul ei rămâne unul care ne amintește că, uneori, lupta există doar pe umărul sportivului, nu și pe al națiunii.
Andreea Beatrice Ana, următorul star al luptelor?
Printre puținele nume care mai țin tricolorul sus în ring, Andreea Ana s-a calificat triumfător în finala categoriei 53 kg, pregătindu-se să o întâlnească pe grecoaica Maria Prevolaraki. Drumul ei? O lecție despre cum să te impui într-un sport uitat de prea mulți. Malanciuk și Malîșeva au fost învinse fără drept de apel, dar oare mai poate Andreea să strălucească într-un sistem care oferă prea puțin sprijin? În lumina Jocurilor Olimpice de la Paris, ea devine un nume de urmărit, dar și probabil una dintre puținele speranțe restante pentru sportul nostru.
Performanță și pierderi: povara grea a unui sport uitat
Din păcate, nu toate poveștile au un final fericit. Alina Grigore Vuc, o sportivă cunoscută pentru tenacitatea ei, a trebuit să accepte o înfrângere dureroasă în meciul pentru bronz cu Natalia Vorokina, belarusa care i-a spulberat șansele. Deși a trecut cu brio de fazele preliminare, semifinala pierdută cu turcoaica Evin Demirhan a arătat cât de neiertător este acest sport. Roxana Capezan, Alexandra Anghel, Kriszta Incze – toate nume care s-au luptat cu titanii internaționali, dar care au fost împinse în umbră, fie în recalificări, fie în înfrângeri directe.
De ce medaliile nu sunt suficient de strălucitoare?
Două arginturi și câteva șanse risipite în recalificări. Acesta este bilanțul României la Europenele de lupte. Este suficient? Pentru unii, asemenea performanțe sunt doar praf aruncat în ochi. Când medaliile devin singura consolare într-un sistem care suferă de lipsa infrastructurii și a interesului public, poate ar fi timpul să ne întrebăm ce facem greșit. Luptele nu sunt doar despre medalii; ele dezvăluie durerea, pasiunea și sacrificiul – toate ignorate de o societate mult prea ocupată să dea vina pe alții.
România și pierderile sale constante
Încă o dată, rămânem cu senzația amară că rezultate ca cele obținute la Bratislava sunt mai degrabă excepția, nu regula. Sistemul care produce campioni precum Andreea Ana sau Kateryna Zelenykh nu face decât să se prăbușească sub greutatea neglijențelor interne. În spatele fiecărei victorii, există sute de piedici, dezamăgiri și neajunsuri. Întrebarea nu este dacă România poate câștiga, ci cât timp va mai rezista până când sportivii talentați vor căuta recunoaștere și susținere în alte țări.
