România, lider gaze în Europa, poate importa după Neptun Deep
România ar putea importa gaze în vârful iernii, chiar și după Neptun Deep
România, cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, își va dubla producția odată ce proiectul Neptun Deep din Marea Neagră va atinge capacitatea maximă de exploatare. Cu toate acestea, o analiză arată că țara ar putea recurge la importuri în condițiile unei ierni severe și prelungite, când consumul intern poate depăși cantitățile disponibile.
Un proiect major: aproximativ 8 miliarde de metri cubi anual
Neptun Deep, dezvoltat de OMV Petrom împreună cu Romgaz, este unul dintre cele mai importante proiecte energetice ale României. Potrivit estimărilor, primele gaze extrase din Marea Neagră ar urma să intre în Sistemul Național de Transport până la sfârșitul lunii iunie 2027, iar platoul de producție ar fi atins până la finalul trimestrului al treilea din 2027.
La capacitate maximă, proiectul ar urma să producă aproximativ 8 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an. Investiția necesară este estimată la aproximativ 4 miliarde de euro, costurile fiind suportate în mod egal de cei doi parteneri.
Riscul importurilor în zilele de consum extrem
Analiza arată că, deși producția anuală va crește semnificativ, aceasta nu este echivalentă cu capacitatea sistemului de a furniza gaze în perioadele de ger sever. Într-un scenariu analizat pentru sfârșitul lunii februarie 2028, cu temperaturi medii de aproximativ -25 de grade Celsius, consumul național ar putea ajunge la circa 60 de milioane de metri cubi pe zi.
Într-o astfel de situație, contribuția surselor interne ar putea fi insuficientă. Estimările indică o producție internă de aproximativ 44 de milioane de metri cubi pe zi, din care circa 30 de milioane ar fi contractate pentru piața românească, iar extracția din depozite ar putea asigura aproximativ 18 milioane de metri cubi pe zi. Necesarul estimat de import ar fi de aproximativ 9 milioane de metri cubi pe zi, adică în jur de 15% din consum.
Limitele depozitelor și ale contractelor de export
Unul dintre principalele riscuri apare la sfârșitul unei ierni severe, după mai multe luni de consum ridicat. Chiar dacă depozitele subterane mai dispun de cantități importante de gaze, capacitatea de extracție nu este nelimitată. Pe măsură ce presiunea din depozite scade, poate scădea și debitul care poate fi furnizat către sistem, astfel încât existența unor rezerve fizice nu garantează livrarea suficient de rapidă într-o zi cu consum record.
Un alt element important îl reprezintă contractele comerciale încheiate de producători. Gazele deja contractate pentru livrare, inclusiv către piețele externe, nu pot fi redirecționate automat către consumatorii din România atunci când temperaturile scad. Nerespectarea obligațiilor contractuale poate genera costuri suplimentare, inclusiv penalități sau cheltuieli pentru achiziționarea unor cantități de înlocuire în perioade cu prețuri ridicate.
Securitatea energetică, verificată în ziua cea mai rece
Analiza atrage atenția că securitatea energetică nu trebuie analizată exclusiv prin prisma producției anuale de gaze, ci și prin capacitatea sistemului de a răspunde rapid la vârfurile de consum. Într-o zi extrem de geroasă, consumul simultan al populației, sistemelor de termoficare și industriei poate crește semnificativ, iar devin esențiale atât producția internă disponibilă, cât și capacitatea de extracție din depozite, infrastructura de transport și sursele alternative de aprovizionare.
După intrarea Neptun Deep la capacitate maximă, România va avea o producție de gaze mult mai mare și o poziție consolidată pe piața europeană. Totuși, scenariile de consum extrem arată că importurile nu pot fi excluse complet, mai ales în cazul unei perioade de ger sever și prelungit. Pregătirea pentru astfel de situații presupune scenarii de consum pentru perioadele de frig extrem, asigurarea unor debite suficiente din depozite și identificarea din timp a unor surse de rezervă.
