Peste 3.000 de firme și instituții publice, rămase fără furnizor de energie

Peste 3.000 de firme și instituții publice, fără furnizor concurențial de energie din noiembrie

Peste 3.000 de locuri de consum aparținând unor clienți non-casnici — de la firme comerciale la instituții publice și primării — au rămas fără furnizor concurențial de energie electrică începând din luna noiembrie. Consumul anual estimat pentru aceste locuri de consum este de aproximativ 100 GWh.

Pentru a nu rămâne fără alimentare, consumatorii respectivi urmează să fie preluați automat de furnizorul de ultimă instanță, însă energia cumpărată în acest regim poate costa mai mult decât în baza ofertelor concurențiale.

Cine este furnizorul de ultimă instanță în noiembrie

Consumatorii din România nu pot rămâne fără energie electrică, iar cei care nu mai au un furnizor concurențial sunt preluați de furnizorul de ultimă instanță desemnat de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei.

În septembrie, acest rol a revenit companiei Electrica Furnizare, în octombrie — PPC, iar în noiembrie furnizorul de ultimă instanță desemnat este E.ON Energie România. Multe dintre locurile de consum ajunse în această situație aveau contracte cu furnizori care ofereau anterior prețuri mai mici. Numele companiilor implicate nu au fost făcute publice, întrucât nu este clar în ce măsură situația a fost determinată de deciziile furnizorilor sau de comportamentul clienților.

De ce au rămas mii de clienți fără furnizor concurențial

Una dintre posibilele explicații este legată de expirarea contractelor de furnizare. În contextul creșterii prețurilor pe piețele de energie, noile oferte pot fi mai scumpe decât contractele care ajung la termen, iar unii clienți ar putea să nu le fi acceptat.

Există și posibilitatea ca unii furnizori să nu fi transmis oferte noi. Totuși, reprezentanții a doi furnizori ai căror clienți au ajuns în această lună în regim de ultimă instanță au declarat că firmele lor nu procedează astfel și că îi informează pe clienți atunci când contractele urmează să expire, prezentându-le și noile oferte.

O altă posibilitate este ca unii consumatori să nu fi încheiat un nou contract, nici cu furnizorul existent, nici cu o altă companie. Această situație ar putea afecta în special instituțiile publice, având în vedere că multe dintre cele peste 3.000 de locuri de consum ar aparține unor astfel de entități. În cazul autorităților publice, contractarea energiei presupune parcurgerea unor proceduri de achiziție, inclusiv licitații, iar este posibil ca unele proceduri să nu fi fost finalizate înainte de expirarea contractelor sau ca noile prețuri să fi depășit bugetele estimate. Deocamdată nu există suficiente informații pentru a stabili care dintre aceste explicații a avut ponderea cea mai mare.

Cât costă energia electrică în regim de ultimă instanță

Principalul dezavantaj al alimentării în regim de ultimă instanță este costul. Prețul final nu este cunoscut în avans, fiind calculat după încheierea lunii de consum. Acesta are la bază prețul mediu al energiei de pe piața pentru ziua următoare, la care se adaugă marja furnizorului de ultimă instanță, tarifele de rețea și taxele aplicabile.

Pentru luna octombrie, estimarea era că prețul mediu al energiei pe piața pentru ziua următoare ar putea depăși 1.100 de lei/MWh, iar toate prețurile zilnice din octombrie depășiseră acest nivel. Prețul final plătit de clienții preluați de furnizorul de ultimă instanță poate fi astfel mai mare decât cel oferit prin unele contracte concurențiale. Pentru instituțiile publice, un cost mai ridicat al energiei poate însemna cheltuieli suplimentare din bugetele locale sau instituționale.