Paradoxul energetic românesc: producătorii de energie ieftină vor prețuri mari

Paradoxul energetic al României: energia ieftină nu se reflectă în facturi

România se numără printre statele care produc o parte importantă din energia electrică la costuri reduse, însă acest avantaj nu ajunge la consumatori. Facturile plătite de populație și companii rămân ridicate, iar explicația ține de modul în care a fost organizat sistemul energetic după anul 2000 și de un mecanism european de stabilire a prețurilor.

Potrivit expertului în energie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, România ocupă locul 5 în Uniunea Europeană în privința prețurilor ridicate la electricitate, conform datelor Eurostat pentru al doilea semestru din 2025. Unul dintre motive este reorganizarea sectorului energetic după anul 2000, când producția de energie electrică a fost separată în companii distincte, organizate pe tipuri de energie, care concurează între ele pe aceeași piață.

Această reformă a separat producția eficientă și cu costuri reduse, precum cea hidro și nucleară, de sectorul termoenergetic, care suportă costuri mult mai mari de producție.

De ce energia ieftină nu reduce automat facturile

În analiza sa, Dumitru Chisăliță explică faptul că separarea a pus hidrocentralele și reactoarele nucleare într-o poziție de piață mult mai favorabilă. Totuși, din perspectiva consumatorilor, această schimbare a rupt logica unui sistem integrat, în care prețurile mai mari de pe un anumit segment energetic erau echilibrate de cele mai mici din altul, ceea ce ducea la o optimizare a pieței.

În noua configurație, producătorii de energie ieftină își pot maximiza profiturile nu pe baza unor marje comerciale firești, ci prin raportare la cele mai mari prețuri din piață, respectiv cele din producția termoenergetică. Din perspectiva distribuirii beneficiilor către consumatori, această concurență poate fi considerată inechitabilă: producătorul ieftin beneficiază de prețul ridicat, în timp ce consumatorul nu beneficiază automat de costul său redus, arată specialistul.

Cum poate energia scumpă să ridice prețul pentru toată piața

Efectele acestei fragmentări sunt amplificate de mecanismul european cunoscut sub denumirea de „ordin de merit” (merit order), prin care prețul energiei este stabilit de ultima și cea mai scumpă ofertă necesară pentru acoperirea consumului.

Dumitru Chisăliță oferă un exemplu simplificat: dacă energia solară este ofertată la 60 euro/MWh, hidroenergia la 115 euro/MWh, iar pentru completarea necesarului de consum este nevoie și de o centrală pe gaze care solicită 180 euro/MWh, atunci toți producătorii acceptați în piață vor fi remunerați cu 180 euro/MWh. Astfel, chiar dacă majoritatea energiei este produsă ieftin, o cantitate relativ mică de energie scumpă poate ridica prețul întregii cantități tranzacționate.

În aceste condiții, hidrocentralele, centralele nucleare și producătorii de energie regenerabilă încasează venituri calculate la prețul impus de sursa cea mai scumpă, iar consumatorul final plătește factura rezultată din acest mecanism.

„Problema României este că avantajul energiei ieftine poate rămâne în profitul producătorilor, în timp ce prețul energiei scumpe ajunge în facturile consumatorilor”, concluzionează expertul. Potrivit acestuia, deși România are unul dintre cele mai diversificate mixuri energetice din Europa, nu profită deloc de acest avantaj.