Dispar bonurile fiscale pe hârtie la plata cu cardul
Dispar bonurile fiscale pe hârtie: un „progres” sau o bombă cu ceas?
Ați auzit vestea? Bonurile fiscale pe hârtie nu mai sunt necesare la plata cu cardul, decât dacă le ceri expres. O utopie digitală sau o capcană, pregătită să pună consumatorii pe jar? Decizia legislativă, adoptată ca o modalitate de “modernizare” fiscală, provoacă mai multe semne de întrebare decât entuziasm. Și e ușor de înțeles de ce.
Această modificare a Codului Fiscal, aplicabilă din 2024, vizează reducerea birocrației și presupusa simplificare administrativă. Comercianții oricum trebuie să emită aceste bonuri, doar că acum le printăm doar dacă vrei. Simplu pe hârtie, dar în practică? Adevărata întrebare este: cui îi folosește cu adevărat această schimbare? Pentru că, în mod clar, nu este vorba despre protecția consumatorilor.
Ce înseamnă asta pentru consumatori?
Fără bon fiscal, cum mai returnăm produsele? E clar că retailerii din România nu sunt cunoscuți pentru generozitatea lor când vine vorba de a respecta drepturile clientului. Da, poți folosi extrasul bancar ca dovadă a tranzacției. Dar, să fim serioși, câți dintre noi verificăm extrasul de cont cu lupa, sperând să descoperim detalii despre produsul cumpărat, când, în cel mai bun caz, vezi doar numele comerciantului și suma? Cât de ușor va fi să protejăm consumatorii de abuzuri, dacă sistemul actual va cere „încredere” într-un bon fiscal cerut la insistență?
Experții spun că măsura nu afectează drepturile consumatorilor. Oare chiar așa să fie? Fără bonuri, retailerii ar putea să jongleze cu datele exact cum vor. Și atunci aruncăm în aer transparența fiscală cu tot cu noile „progrese” ale sistemului!
Dar mediul de afaceri? Avantaje sau pretexte pentru norme slabe?
Reprezentanții mediului de afaceri jubilează. Eficientizarea costurilor operaționale, modernizarea experienței clienților, reducerea timpilor de tranzacție – toate sună bine pe hârtie. Realitatea, însă, ne arată altceva. Dacă măsura e atât de „modernă și simplificată”, de ce alte țări din UE o privesc încă cu scepticism?
Ironic, schimbarea a fost în mare parte impusă în ciuda opoziției experților economici și a Consiliului Economic și Social, care au atras atenția că măsura nu va rezolva problemele fundamentale. De fapt, întreaga poveste pare mai degrabă o concesie generoasă pentru comercianți decât un câștig pentru clienți.
Un sistem fisurat cu „adaptări” inutile
Adio facturi la automatele de vânzare sau obligația imprimării bonurilor fiscale la plățile cu cardul. Comerțul nesupravegheat va înflori, dar la ce costuri pentru consumatori? Tehnologia agenților economici va trebui, chipurile, adaptată pentru a păstra datele tranzacționale. Păcat că adaptările acestea par să adâncească vulnerabilitățile, nu să le trateze.
Chiar și așa, companiile continuă să fie obligate – măcar formal – să țină evidența bonurilor, de teama controlurilor. Dar cine va urmări ca această obligație să fie respectată? Știind cum funcționează lucrurile la noi, vigilența autorităților fiscale e mai degrabă un mit decât o realitate tangibilă.
Consumatori abandonați într-un sistem plin de incertitudini
Practic, schimbarea legislativă forțează trecerea responsabilității către consumatori. Fiecare dintre noi va deveni detectiv în propria tranzacție, încercând să demonstreze cine, ce și cum a vândut. Iar fără bon fiscal în mâini, drepturile noastre devin o negociere precară cu retailerii. Totuși, măsura continuă să susțină o singularitate distopică: „siguranța” în deciziile fără viziune. Cum să mai construim încredere într-un sistem fiscal digital la limita haosului?
Beneficii, dar pentru cine?
Ciclul fiscal care favorizează comercianții și economia subterană își arată din nou fața hâdă. Presupusa „flexibilitate” devine în realitate o oportunitate de a reduce costurile la costul direct al protecției clienților. Plătim cu încrederea noastră lucrurile pe care statul ar trebui să le rezolve, nu să le arhiveze fără control.
Bonurile fiscale sunt un drept, nu un privilegiu negociabil la ghișeul digital. Fiecare cumpărare sobră fără dovezi e un imbold pentru scăderea transparenței fiscale. Clientul? El rămâne în derivă între schimbări și adevărul ascuns din spatele cifrelor oficiale – un adevăr mult mai rigid decât orice hârtie lipsită de cerneală.
