Consumul de energie atinge minimul istoric de Paște.
Consum de energie în România: record absolut de Paște
A fost nevoie de sărbătoarea Paștelui ca România să rescrie foaia de consum energetic, iar românii să demonstreze că știu, măcar o dată, să își scoată aparatele din priză! Cu o realitate ce pare un paradox, nivelul de consum al energiei electrice a ajuns la cote aproape istorice: 2.600-2.700 MW în jurul prânzului, urcând timid la aproximativ 3.300 MW în cursul serii.
Dar stați liniștiți, aceasta nu e povestea vreunei strategii elaborate sau a unei gândiri sustenabile din partea autorităților. Nu! Este doar efectul unui fenomen ciclic, în care românii fug din orașe, iar televizoarele, frigiderele și consolele de jocuri sunt trase pe linia moartă pentru câteva ore. Ironic, nu?
Centralele țării la pauză, Transelectrica în dileme
România, țara care nu duce lipsă de surse de energie, ajunge în astfel de momente la performanțe atipice. Centralele de la Cernavodă cu cei 1.400 MW nu pot compensa dezechilibrul unor hidrocentrale, eoliene și instalații pe gaze silențioase din cauza cererii reduse. Totul este orchestrat de o provocare tehnică rar întâlnită: administratorii sistemului energetic s-au chinuit să decidă ce anume să „scoată din priză” pentru ca liniile de producție să nu consume inutil.
Într-o săptămână obișnuită de muncă, consumul mediu poate atinge până la 5.000 MW, iar în intervalele de maximă cerere să depășească 8.000 MW. Contradicția este evidentă, iar sistemul dă semnale de întrebare privind eficiența lui. Dar cine discută despre asta? Nu consumă lumea, stăm liniștiți, nu-i așa?
Strategia Ministerului Energiei: pacificare temporară
Cu un comunicat generos, Ministerul Energiei și-a asumat solemn sarcina de a pregăti sistemul pentru un consum „istoric de mic”. Gluma sinistră e că în loc să valorificăm surplusul de energie în scopuri mai sustenabile, ne limităm la ajustări de avarie. Producătorii majori desenează scheme iluzorii de reducere a producției, ca și cum o asemenea improvizație e o soluție demnă de un secol al XXI-lea în care pretendem să ne vrem moderni.
Din fericire, ziua de Paște a fost lipsită de vânt, iar specialiștii sistemului s-au putut plimba în costumele lor pretențioase, „vegheând” asupra unui sistem care, ocazional, pare mai fragil decât o jucărie stricată. Întrebarea rămâne: e asta ceea ce ne dorim pentru viitorul energetic al unei țări?
Cifrele ridică semne de întrebare
Fascinant cum o astfel de reducere a consumului nu se traduce într-un beneficiu durabil. Deși România dispune de o capacitate extrem de variată – de la hidrocentrale la eoliene și centrale pe gaze sau cărbuni – sărbători precum Paștele fac din acest sistem energetic un circ al improvizației. Dacă astăzi a fost soare și liniște, poate data viitoare nu vom avea același noroc. Și atunci ce vom face? Vom miza pe principiul „Doamne ajută”?
Un lucru este clar: ceea ce pare azi un „record istoric” nu este decât o abatere de la o normalitate deja haotică. Poate ar fi timpul să privim înspre soluții permanente, și nu spre enhusiasm superficial pentru niște becuri care au rămas aprinse câteva ore în plus.
