Ilie Bolojan, întâlnire cu șefii OMV: Ce planuri au?
Ilie Bolojan și întâlnirea cu șefii OMV: Un joc de culise?
Atmosfera de la Palatul Cotroceni a fost marcată de discuțiile dintre Ilie Bolojan, președintele interimar, și Alfred Stern, directorul executiv al gigantului OMV Petrom. Temele de discuție? Reducerea fiscalității într-un sector care aduce miliarde anual, petrolul și gazele. Simplu spus, un domeniu în care, de-a lungul timpului, profitul companiilor străine a fost invariabil mai greu decât beneficiul statului român.
În paralel, Consiliul de Supraveghere al OMV Petrom, ornat cu reprezentanți ai statului român, stă în mijlocul unui conflict amar cu managementul companiei. Pare că schimbările de reguli în funcționarea organizației sunt mai mult decât un punct pe ordinea de zi: sunt o bătălie pentru cine deține controlul. Dar cine câștigă cu adevărat?
Statul român: acționar „mușcat”
Cu o participație de aproape 21% prin Ministerul Energiei, statul român joacă rolul unui partener minoritar la masa deciziilor, față de cei 51% deținuți categoric de OMV Austria. Într-o piesă care influențează direct economia și securitatea energetică a României, acest dezechilibru ridică semne de întrebare despre capacitatea noastră de a negocia termenii în favoarea cetățenilor. Momentul acestui dialog aprins între marile departamente ar putea fi o rază de speranță sau, mai degrabă, preludiul unor înțelegeri care scapă opinia publică.
Marcel Ciolacu: a doua etapă a unor negocieri fierbinți
După Cotroceni, urmează Palatul Victoria. Șeful Guvernului, Marcel Ciolacu, urmează să își adauge semnătura pe un calendar de întâlniri care pare croit cu grijă. Dar la ce capitol se află interesul public? Cu fiecare ușă închisă și fiecare cuvânt nespus, devine clar că unele decizii vor avea potențialul de a modela viitorul economic al României.
Resursele României și jongleriile fiscalității
Cea mai captivantă parte a negocierilor rămâne însă reducerea fiscalității pentru petrol și gaze. Într-o perioadă când facturile gospodăriilor se dublează, iar scumpirile devin un fenomen sistemic, întrebarea care trebuie pusă este simplă: cui folosește un astfel de dialog? Suntem martori la protejarea intereselor industriei și investitorilor străini sau la o strategie pentru stabilitatea economică internă?
Retorica românească în privința gestiunii resurselor naturale a trădat de mult abordările naive. Cine pierde? Cetățeanul, evident. Cine câștigă? Cei care învârtesc cheile licuricilor financiari într-o competiție globală pentru fiecare picătură de țiței și fiecare suflare de gaz.
Un viitor modelat în spatele cortinei
Nimeni nu poate contesta necesitatea unor discuții pragmatice la un asemenea nivel, dar rămâne de văzut dacă transparența va deveni vreodată mai mult decât o lozincă. Justificările vor curge, iar documentele vor deveni probabil prea complexe sau „tehnice” pentru a mai trezi curiozitatea publică. Ceea ce este cert, însă, este că aceste întâlniri șoptesc despre o economie în care mizele depășesc orice închipuire naivă a unui aranjament win-win.
