Austeritatea, doar pe hârtie. Mai mulți bugetari! Statul are peste 5.000 de angajați în plus
Austeritatea – o poveste scrisă doar pe hârtie?
În timp ce guvernanții rostesc discursuri savante despre austeritate, realitatea de pe teren pare să spună o poveste complet diferită, una care te lasă fără cuvinte. În plină criză, statul continuă să alimenteze burtiera birocratică, adăugând peste 5.000 de angajați la numărul deja exorbitant de posturi ocupate. Numărul total, ajuns la uluitorul 1.306.197, refuză să scadă, indiferent de promisiunile făcute.
Ministerele – mașinile de fabricat locuri calde
Eforturile declarate de eficientizare se lovesc de zidul realității, unde Ministerul Educației angajează încă 1.040 de persoane și ajunge la un total halucinant de 306.924 posturi ocupate. Pe urmele sale vin Ministerul Afacerilor Interne cu 123.893 locuri ocupate și Ministerul Apărării Naționale, de unde, surpriză, s-au pierdut 245 posturi. Un minus atât de mic, căci toți ceilalți își măresc veseli echipa, inclusiv Ministerul Finanțelor, cu o creștere minusculă de 42. Și, desigur, Ministerul Sănătății, care pare că ignoră infrastructura medicală pentru a adăuga 260 de angajați la aparatul administrativ.
Administrația locală: o altă piesă în puzzle
Nici administrația locală nu rămâne mai prejos, cu o creștere constantă care rotunjește numărul la un șocant 467.881 angajați. O parte considerabilă din aceștia, 286.715 oameni, sunt plătiți direct din bugetele locale, iar restul, prin diverse formule de finanțare proprie sau parțială, însumând 181.166 posturi. Vorbim de o administrație care crește ca Făt-Frumos, însă fără să rezolve problemele orașelor sau satelor.
„Austeritatea” prinde viață doar în discursuri
Există vreo justificare rațională pentru această proliferare nemiloasă a funcțiilor publice? Să fie aceasta strategia unui stat care ignoră propriile promisiuni? Creșterea numărului angajaților în instituțiile subvenționate e inclusă și ea în acest spectacol grotesc, chiar dacă de data aceasta cifrele sunt mai mici, cu minusuri sau plusuri care abia fac impresie. Și totuși, unde sunt economiile promise?
Întrebarea care nu cere un răspuns simplu
Banii publici par să devină o sursă inepuizabilă pentru a susține această umflare bugetară fără sens. Deci, despre ce tip de austeritate vorbim, când cifrele continuă să explodeze de la o lună la alta? Poate că nu suntem vinovați că ne-am obișnuit să auzim ipocrizia în fiecare discurs politic, dar cum justifică statul această escaladare administrativă în detrimentul soluțiilor reale? Și mai presus de toate, cine va plăti factura acestui aparat mamut?
