Peste 1460 de școli incluse în programul „Masă sănătoasă” 2025.
Un program cu ambiții mari: „Masă Sănătoasă” și realitățile din teren
Programul „Masă Sănătoasă” este titlul unui vis proiectat ani de-a rândul în ochii părinților și elevilor, ascuns într-o strategie națională de prea multe ori ignorată. Cu toate acestea, în 2025, cei 515.000 de copii care vor primi zilnic o masă caldă sunt un pas înainte față de cei 458.833 din anul precedent. Pare un succes alb pe hârtie, dar cât adevăr poate cuprinde această mișcare triumfalistă?
Fostul ministru al Educației, Ligia Deca, promitea cu emfază că peste un milion de elevi vor beneficia de mese zilnice până în 2030. Declarațiile s-au înșirat pe un tapet de promisiuni politice, lăsând în urmă realitatea: școli slab dotate, lipsa logisticii și dezinteresul generalizat al autorităților locale. Mai multe unități de învățământ sunt incluse, da, dar programul continuă să se confrunte cu probleme structurale greu de ignorat.
Școli incluse, dar suportă copiii povara ineficienței?
Lista școlilor incluse în 2025, publicată în Monitorul Oficial, a adus cu sine o extindere de peste 200 de instituții față de anul precedent. Cu toate acestea, sunt aceste unități cu adevărat pregătite pentru implementarea programului? Cum speră guvernanții să își mențină ambițiile când infrastructura rurală subzistă în „mod de avarie”, conform chiar propriilor declarații?
Lăudabil? Poate. Dar este suficient? Cu siguranță nu. În satele uitate, unde lipsa personalului calificat și a unor minime resurse face viața educațională un chin, ce șanse sunt ca mesele să fie mai mult decât o altă campanie propagandistică a unui viitor mai luminos?
Educația: paradis în promisiuni, haos în practică
De vorbit se vorbește mult, iar ministrul Daniel David nu ezită să clameze o „reformă paradigmatică” pentru învățământul rural. Dar când? Între timp, copiii trec prin școli cu toalete în curte, cu geamuri sparte și cu profesori care se zbat între lipsuri și salarii mizere. Are „Masă Sănătoasă” șanse reale de aplicare sau va rămâne doar o altă poveste aruncată în nasul electoratului obosit de așteptări?
În spatele vorbelor mari, realitatea este aspră. Din 1462 de școli incluse, câte își văd cu adevărat de misiunea de a hrăni copii flămânzi, dincolo de simbolism? Și câți vor renunța înainte ca „2029-2030” să devină doar o altă „victorie” politizată, uitată odată cu schimbarea guvernelor?
Copii nevoiți să privească politica la masă
Avem un program național și atâtea promisiuni, dar copiii încă trebuie să se împace cu starea precară a școlilor. Cum devine „Masă Sănătoasă” o soluție când obstacolele fundamentale ale educației rămân intacte? Suntem captivi între ambiții ambalate frumos și incapacitatea managerială cronică. Se pare că unul dintre cele mai mari planuri pentru educație este să înghită mai degrabă retorica decât fondurile.
Un milion de elevi hrăniți zilnic rămâne o dorință, dar progress-ul este chinuitor de lent. Este doar o continuare a unei realități severe care bântuie fiecare promisiune politică: copii abandonați de sistem și adăpostiți sub mantaua unor iluzii birocratice. Câți dintre acești copii vor reuși să treacă de limitele lor zilnice este o întrebare la fel de mare ca listele publicate în Monitorul Oficial.
