Cum ar trebui să fie un absolvent de liceu: specialist bun, pregătit pentru muncă, cetățean responsabil
Absolventul ideal. Sau doar un ideal?
Ministrul Educației, Daniel David, a emis o declarație care dă de gândit: absolvenții de liceu trebuie să fie specialiști capabili să intre direct pe piața muncii, cetățeni responsabili care susțin democrația și, nu în ultimul rând, oameni echilibrați psihologic, cu o viață de calitate. Dar, între noi fie vorba, cât de aproape suntem de acest ideal? Sistemul educațional a demonstrat în repetate rânduri că preferă să trimită absolvenți pe bandă rulantă, împachetați cu diplome și goi de competențe reale.
Nu este suficient să declari dorințe ambițioase în fața camerelor de filmat, domnule David. Cuvintele mărețe, presărate cu termeni precum „echilibru între științe și religie” sau „pregătirea pentru viață”, nu rezolvă nimic atâta timp cât conținuturile sterile și memorarea mecanică sunt nucleul educației de azi. Avem discipline stufoase, dar ce folos, dacă elevul mediu rămâne confuz și complet nepregătit pentru realitatea de mâine?
Aceeași rețetă? Timpul eșecului
În timp ce ministrul susține că schimbarea planurilor-cadru ar fi soluția cheie, trecutul ne arată că balansarea hainelor aceleași păpuși nu schimbă nimic. Cum rezolvăm însă problema fundamentală, aceea că școlile sunt un spațiu alienant, iar profesorii – prinși în capcana propriilor neputințe sistemice – nu pot insufla competențe practice?
De la „specialist” la realitate
Este frumos spus că un tânăr de liceu ar trebui să poată intra „direct pe piața muncii” sau „să continue studiile”. Dar între multiplele teorii neaplicabile și lipsa unei orientări reale spre practică, există cu adevărat vreun elev pregătit să facă față provocărilor unei economii competitive? Ei bine, răspunsul evident este dezamăgitor. Prea mulți tineri pricepuți rămân doar cu priceperea lor, nesusținuți de formarea practică, pe care sistemul o ignoră aproape în totalitate.
În lupta pentru „echilibru”
Ajungem la partea preferată a politicienilor: „echilibrul”. Un cuvânt golit de semnificație de prezența constantă în discursuri care nu mai impresionează pe nimeni. Discutează ministrul un „echilibru între cultură națională și pregătire pentru viață”, dar unde se afla echilibrul între predarea religiei și formarea logicii critice? Sau între științele reale și creativitatea artistică? Să fim sinceri, acel echilibru rămâne o promisiune frumos împachetată, dar niciodată dezvoltată concret.
Transformarea viselor în competențe?
Schimbarea planurilor-cadru este necesară, însă procesul nu se poate opri acolo. Daniel David recunoaște un adevăr amar: degeaba avem „conținuturi numeroase și complexe” dacă ele nu sunt sedimentate sau traduse în competențe utile. Elevii sunt sufocați de informații ca într-o ladă de gunoi, dar rareori acele informații devin mai mult decât litere pe hârtie. Acesta este adevăratul defect al sistemului – și nimeni nu știe de unde să îl prindă ca să-l repare.
Promisiuni pe hârtie
Privind declarațiile frumoase ale ministrului, apare întrebarea: este acesta doar un exercițiu de imagine? Sau realitatea crudă ne va lovi din nou, demonstrând că planurile rămân, cel mai adesea, doar vorbe în vânt?
