„Așa e în fotbal, am vrut un meci bun” Radunovic, concluzii după FCSB
FCSB capitulează în fața lui Lyon: o lecție dură pe Arena Națională
Într-o seară pe care FCSB ar fi dorit-o memorabilă, realitatea fotbalului de top a lovit nemilos. Echipa românească a fost depășită de Olympique Lyon, scor 1-3, într-un meci din manșa tur a optimilor de finală din Europa League. Pe papier, un duel echilibrat; pe teren, prăpastia calității și a rezistenței fizice a devenit evidentă, mai ales în cele 20 de minute fatidice care au demolat eforturile jucătorilor antrenați de Elias Charalambous.
Radunovic: discurs optimist sau neputință mascată?
Risto Radunovic, unul dintre puținii jucători care au lăsat o impresie decentă, s-a declarat „mândru de băieți”. Declarațiile sale însă, pline de aceleași clișee epuizate despre „joaca de la egal la egal” și „șansa noastră în retur”, trădează frustrarea și neputința unei echipe care, în ciuda dorinței, rămâne cu un mare deficit calitativ față de echipele de elită ale Europei. „Am jucat 70 de minute la nivelul lor”, a menționat el; dar parcă tocmai aceste ultime 20 de minute nepregătite devin problema endemică a fotbalului românesc, o povară care se repetă la nesfârșit.
Ultimele 20 de minute: prăpastia unui sistem aflat în colaps
Care este diferența dintre o echipă românească și una franceză? Ultimele 20 de minute. Aceste cuvinte aproape sarcastice rostite de Radunovic rezumă perfect ceea ce iubitorii fotbalului românesc suportă de zeci de ani. Mai presus de orice, ele sugerează o problemă sistemică – incapacitatea de a rezista în fața intensității și ritmului impuse de o echipă educată la cel mai înalt nivel competițional. Prestația FCSB-ului în Europa nu este altceva decât un simptom al decăderii constante a fotbalului de club din România.
Absențele: o scuză convenabilă?
Radunovic amintește de absențele importante din cadrul echipei, aspect care, în mod evident, trebuia să afecteze echilibrul meciului. Dar realitatea spune altceva – absențele nu schimbă diferențele abisale între loturi, între investitori și între strategii pe termen lung. „Am jucat de la egal la egal,” insistă fundașul muntenegrean. Ce ironie amară – rezultatul final și statistica simplă povestesc altă istorie, una în care FCSB se chinuie să țină pasul până și cu mijlocașii de rezervă ai lui Lyon.
Planuri pentru retur: o cauză pierdută sau șansă iluzorie?
Pentru a învinge în Franța, FCSB are nevoie de mai mult decât șansă. Are nevoie de un miracol, iar Europa nu iartă slăbiciunile evidente ale celor care nu sunt pregătiți la standarde înalte. Radunovic speră, desigur, într-o prestație mai bună, dar întreaga poveste pare să fie deja scrisă. Dincolo de optimismul diplomatic al declarațiilor, adevărul este că returul ar putea fi doar un alt capitol dureros într-o istorie lungă de eliminări premature.
Fotbal românesc: întrebări fără răspuns
Ceea ce se întâmplă cu FCSB reflectă o problemă generală a fotbalului din România. Nu este doar o înfrângere a unei echipe; este o înfrângere a unui întreg sistem sportiv, unul care nu mai produce talente, nu mai oferă o strategie pe termen lung și rămâne mult prea confortabil în mediocritatea regională. Ultimele minute ale jocului de pe Arena Națională au simbolizat mai mult decât pierderea unui meci – ele au fost imaginea clară a unui sport care refuză să progreseze.
