Fechet încearcă să elimine bonusurile mari de la Romsilva.
Un ministru în război cu privilegiații de la Romsilva
La Romsilva, acolo unde întotdeauna „se poate mai mult”, se încasează prime neașteptate, de mii de euro. În mijlocul unui scandal ce zguduie opinia publică, ministrul Mircea Fechet duce o luptă aprigă împotriva răsfățului nesimțit al angajaților instituției la momentul pensionării. Prime de sute de mii de euro pentru oameni care ar trebui să protejeze pădurile, nu propriile buzunare! Dacă alte milioane de români se mulțumesc cu un buchet de flori și o „strângere de mână”, de ce la Romsilva s-ar face excepție?
Ministrul a anunțat cu surle și trâmbițe că se taie „primele de răsfăț”. Mai mult, sporul de risc va fi ajustat, însă rămâne o întrebare arzătoare: de ce să existe un asemenea spor, într-un sistem care deja înoată în favoruri financiare? Banii respectivi se transformă acum într-o majorare de 25% a salariilor pentru întregul sector. O soluție corectă sau doar altă formă de manipulare a fondurilor publice?
Războiul lui Fechet sau doar o scenă de teatru politic?
Fechet pare hotărât să taie aceste răsplăți artificiale, însă sindicatele din Romsilva nu renunță la protejarea „drepturilor câștigate”. Oare nu de aici provine problema morală? Cum să numim un „drept” o recompensă ce sfidează orice logică economică și socială? Și mai grav este faptul că ministrul, deși aparent intransigent, lasă loc de negociere. Flexibilitatea sa riscă să însemne doar păstrarea privilegiilor sub altă formă.
Aceasta este România realităților absurde, unde angajații unei instituții publice își permit să plece la pensie cu câte un mic „cadou” de 100.000 de euro. Între timp, milioane de pensionari din această țară îndură frigul iernii fără bani suficienți pentru lemne de foc. Cum sunt justificate astfel de discrepanțe?
Un sistem strâmb, ferit de realitate
Pe fondul acestor măsuri, Fechet declară că situația trebuie să se alinieze cu realitatea milioanelor de români onești. Mereu aceiași oameni cinstiți plătesc din greu pentru luxul unui sistem corupt și ghiftuit! Este acest început de reformă semnul că începem totuși să învingem aroganța și nesimțirea celor aflați la putere? Sau este doar o mică schimbare de formă, care să liniștească publicul și presa?
Adevărul rămâne crunt: în timp ce unii sunt nevoiți să-și numere bănuții, alții își numără primele de pensionare fabuloase. Romsilva, o instituție despre care se presupune că ar lupta să conserve pădurile, devine un simbol al prăpastiei dintre privilegiile nemeritate și lupta zilnică a milioanelor de cetățeni. Este cazul să ne întrebăm, fără a aștepta răspunsuri calme: unde se termină interesul public și unde începe hoția tolerată?
